Ma uit la tine nu ca sa te privesc,
ci doar ca sa iti numar gandurile,
dincolo de ochiul tau de nisip.
Ma uit si la pereti nu ca as fi obisnuit in culorile lor,
nu ca as simtii cumva respiratia lor umana,
ci doar ca sa numar repetatele clipe atat de comune,
la fel ca oricare dimineata,
la fel ca fiecare anotimp,
ca oricare imormantare si ca oricare inviere.
Nu mai conteaza cine este cel caruia i se intampla,
nimic nu curge inafara acestui tipar.
Si orisicat as deschide pumnul ,
s-au oricare strigoi s-ar intoarce sa ma manance,
nimic nu imi stinjeneste,
curgerea fluida a trairilor mele.
Si poate si de asta ne privim.
Ma intreb totusi:
ce s-ar intampla daca voi inchide ochii?
nu vreau sa ma amagesc la fel cum viata amageste viata.
Nu am sa fac nimic impotriva acestei stari ,
nimic inafara acestei curgeri statuale .
Si ma intrebi daca e placut?
ce poate fi mai placut decat sa ma tin cu tine,
si cu tine de mana ,
atunci cand ma,
cand ne plictisesc sau ne plictisim?

ăă