Probleme de comunicare?

Acum când cea mai viabilă cale de comunicare este Internet-ul, când telefonul mobil este aproape la îndemâna oricui, când posturile de radio și televiziune se pretind a fi mijlocitori ai dialogului între persoane necunoscute, dar dornice de cunoașterea altor oameni, este paradoxal a vorbi despre probleme în comunicare.
Există atâtea mijloace artificiale de comunicare încât dialogul față în față, de la om la om a devenit nu doar un artificiu simbolic al comunicării, cât mai ales dificil. Și nu mă refer la bârfele reciproce care fac subiectul cel mai frecvent al dialogului, ci la încercarea unuia dintre parteneri de a exprima ceva din adâncul lungilor lui zile de obsesii și suferințe, de a comunica o imagine coaptă îndelung la focul așteptării și al pasiunii. Celălalt, dimpotrivă, își închipuie că e vorba de o emoție convențională, de o melancolie de serie. Binevoitor sau ostil, răspunsul va nimeri întotdeauna pe alături. Și atunci cel care nu suportă tăcerea și nu poate găsi la ceilalți adevăratul grai al inimii, se va resemna să adopte limba care se folosește pe toate drumurile și să vorbească, și el, într-un mod convențional, acela al simplei relatări,al cronicii zilnice. Și aici durerile cele mai adevărate au luat obiceiul de a se traduce în formulele banale ale conversației.
Nimeni nu ar vorbi atât de mult în societate dacă și-ar da seama cât de des este greșit înțeles de către ceilalți. În spatele cuvintelor se ascunde o întreagă lume; dacă aceste cuvinte ar fi rostite s-ar deschide o altă lume, o lume pe care o vedem cu ochii minții și o dorim, dar este atât de depărtată de noi tocmai pentru că este atât de apropiată – la distanță de numai un pas, dacă am reuși să-l facem, la distanță de numai un cuvânt, o ușă, dacă am reuși să-l rostim, s-o deschidem – și suntem hăituiți de propria noastră furie, prizonieri ai propriei noastre singurătăți.
Există oare oameni care să se explice prin întrebări și răspunsuri ca în romane, ca la teatru? Suntem oare despărțiți de vârstă sau de diferențele sociale într-atât de mult încât nu mai avem un limbaj comun? Facem, cel mult schimburi de generalități… Nimeni nu spune nimic nimănui! Ființele care se iubesc și-o declară oare?