eu
        rădăcină albită în răsucire de ani
tu
        argila plămădită în maluri de rîu
eu
        îmi pierdusem copacul demult
tu
        te regăseai în fire de grîu
eu
        miroseam a lemn de vioară
tu
        respirai în lujeri de flori
eu
        te țineam în brațe spre soare
tu
        mă sărutai pe rouă în zori
eu
        aș fi vrut să mor primăvară
tu
        ai fi vrut să-nverzești înviată
eu
        nu eram decît ultima oară
tu
        nu erai decît încă odată