Femeia

“Ea” este totul ce-nseamnă frumos,
Spre dânsa nu este dus și nici întors.
„Ea este ceva divin, ceva spectaculos,
Ceva suprem și dulce, ceva miraculos!
Și de din aur este femeia,
Pentru bogățiile ei nu găsești cheia.

S-o vezi goală și tot s-o privești așa
Cred că ți-ai da și sufletul și viața:
Acel contur tandru și tainic,
Acel corp alb și misteric.
Femeia, ea nuare valoare
Și nici poezie, și nici cântare...
„Ea” nu se descrie și nici se citește,
Femeia...femeia doar se iubeste!

Mirosul, n-ar fi miros făr-o floare;
Banul, n-ar fi ban făr-o valoare;
Steaua, n-ar fi stea făr-o scânteie;
Viața, n-ar fi viață făr-o femeie.
„Ea” este totul: floare, valoare, scânteie, femeie!

Ce-ai face tu pentru „Ea”?
Þi-ai da viața, te-ai împușca?!
Dacă da, atunci ce-ar conta,
Ce folos ar aduce fapta?
Tot ce trebuie să faci e
S-o iubești nebunește!!!

„Ea” este totul ce înseamnă frumos,
Spre „Ea” nu există dus și nici întors...