uite, scriu...
cuvintele stau ancorate de buze
din palme imi desfac intrebarile
pe ferestre de toamna cu frunze rosii
ce rost are sa delirez cu tine
sa-ti intuiesc fanteziile de pe holuri
ah, dragostea, tristetea, bomboanele
un foc de paie, o tentativa
de lacrima si restul mofturi
iti zic, da! diminetile apun fara nici o lumina
pe pereti ni se usuca paienjenii
gandurile adorm in bratele mele din sticla
nu e loc, nu e loc
nu te uiti?
nu mai e loc
nu mai e loc
de tine
de mine
de noi
de premise.
ochiul meu stang se strange
ochiul naufragiatului se naste in mine
tacerea, neintrebarea, golul
ce neliniste, ce dragoste, ce vise
ce cuvinte, ce toamna
ce frunze...