urcau furnicile pe genunchii nostri
deveneau musuroi ascuns pe creier
inundat de iubire, purtat spre mare
ca si cum niciodata pana atunci
valurile nu au fost o pereche
umbre de-albastru trasau
pe corpurile noastre pescarusii
nu era nevoie de luna, certitudini
intelegere sau alte sensuri
caldura aduna pe frunte
soaptele ce ramaneau bortoase
imi tineai calcaiele de melci
in palme, pe gat si pe coapse
imi tatuai cu buzele fierbinti
fluturi verzi cu capete de moarte.
implozia nisipului din tine
colora angelic chipul meu...