de azi, nu mai scriu nimic despre iubire
o voi păstra undeva în locul inimii
ca pe o coajă de pâine uscată
pentru acum și pentru mai târziu
pentru restul de nisip ce se va scurge
prin venele mele inundate de incertitudini
la răscrucea vârstei neluminate de teamă.

de azi, nu voi mai scrie niciodată despre tine
am sa te închid într-un plic netimbrat
fără adresă, în așteptarea poștașului înger
să-l expedieze înainte de moarte
înainte de a dezvălui tuturor muzelor
visul întrupat din iluzii și șoapte
din nopți fără somn și zile fără lumină.

scriu șapte versuri în loc de șapte zile
scriu șapte șoapte în loc de tine
transform săptămâna în stânci verzi
exilate pe munți de neliniști, vor sta
zilele mele în doliu de primăvară
pleacă!
nu e loc de trei suflete la mine-n groapă.

ceremonia trebuie să înceapă! Du-te!
rămân cu o coajă de pâine uscată
la răscrucea vârstei neluminate de teamă.