„Vreau să am seninătatea de a accepta lucrurile
pe care nu le pot schimba, curajul de a le schimba
pe cele pe care le pot schimba și înțelepciunea de
a le distinge întotdeauna.”
- Kurt Vonnegut –


surâs perlat acoperit de brumă
în toamna-mpestrițată de culori
privesc de la fereastra casei mele
cum curg în râuri stoluri de cocori

perdeaua tremură ca-ntotdeauna
pastel de bleu mereu spre miazănoapte
și toamna delirează abur printre meri
când ne adună-ncerul gurii fructe coapte

agonizăm cu pulbere de stele-namintire
iubiri de supernove meteoriți și ploi
filozofând la nesfârșit pe-aceeași temă
de ce fac totdeauna patru doi plus doi

mi-e frig și mi se face dor de vară
și mă-nvelesc cu ochii tăi căprui
simfonic o pisică miorlăie pe-afară
boturi de ceață-nfrunze cu pistrui

te-așterni în visul meu încă o noapte
când curg în râuri șiruri de cocori
surâs perlat acoperit de brumă
în toamna-mpestrițată de culori