Mi se pierd cuvintele printre ganduri,
Mi se pierd gandurile printre oameni,
Si nu mai stiu, nu-mi mai amintesc
De ce si pe cine iubesc.
Mi se pierd amintirile,
Mi se pierd primăverile
Si mă alergă un drum ce mă cheamă inapoi...
De ce m-ati oprit din drum ?
Aveati ceva anume de ascultat ?
Aveam eu oare ceva să vă spun ?
Nu mai stiu ... am uitat ...
Vă privesc preschimbati in păduri,
In păduri printre oameni si ganduri
Si vă văd fără de cantec,
Fără de vise...
Si vă aud in mine plangand,
Plangand asa, cu mainile întinse
Spre un ceva dus de la voi,
Spre inaltul inalt de dincolo de stele,
In pulbere de cioburi
Amare, calde, grele ...
Si erati inainte oameni,
Oameni cu mainile căus de simtire,
Cu mainile cuminti, potolite de facere,
Impreunate a cruce peste prunci de iubire....
Si totusi, de ce m-ati oprit din drum?
Stiti voi pe unde s-o mai iau, eu acum ?
Nu stiti ? Chiar nici voi nu stiti ?
Si voi sunteti ca mine
Prin paduri rătăciti ?!
Si atunci, de ce m-ati oprit din drum?
Si de ce din ochii vostri inchisi
Curg spre mine fuioare de fum ?