Chiar dacă gându-mi calcă pe-o pojghiță de gheață
Și patinează, cade, chiar dacă se lovește,
Chiar dacă se mai udă și vânăt e la față,
Încearcă piruete când cineva privește.

Pe buze pale-s fluturi ce n-au știut să fie
Mai colorați, iar fardu-mi se duce de pe pleoape;
Amplific disonanța, cerșind ipocrizie,
Cerșind disimulare, ca tremurul să-ți scape.

Secreției sărate, rimelul nu-i rezistă...
Coaja sfidează miezul, dar numai provizoriu;
Cortina nu mai cade, machiajul nu persistă.
Nesiguranței mele, fii-i, Doamne, crematoriu!