Iubirea
e o stâncă
statornică în zbor.
Am crezut și eu că iubirea mea e
o stâncă înflorită
în fiecare dimineață când mă trezesc
pe brațul tău cu visul surâzând
în aburul aromat al cafelei
sau când lacrimă sunt și-ți alunec pe obrazul aspru
spre gura mirosind a tutun.
Fluviul din tine
din tine când arunci cuvinte
cu ușurința cu care respiri
roade mă înghesuie în țipătul
mut ca o lebădă.
Fluviul din cuvinte lame subțiri
mai statornic ca stânca
mă surpă încăpățânat în iubire
și nu mai știu cum se conjugă
razele soarelui
nu mai știu ...

următoarea victimă a fluviului
vei fi tu însuți
surpându-te spre mine.