ochii aceia obositi imi pareau o fantana parasita
saracia lacrimilor se oglindea in privire
ca si cum niciodata un suras nu-si gasise cuibul pe fata ei
se ascundea suferinta mamei iar intrebarile cautau un raspuns
modestia peretilor era refugiul unui ecou de unde
spre cer se compuneau rugaciuni pentru ingeri
fotografia parintilor si zambetul unei copile tinandu-i de mana
incalzea atmosfera timpurie a gandurilor unui suflet ratacit...



Rosiori de Vede
01-05-2004