Pierzaniile lumii
se încolăcesc pe pereți aburiți
nădușind rouă
de dor de om
și ploaia seculară
de nu mă mai lasă
și gândul gândului
de spirit orb strălucind
în licărirea ta argintie
ca fulminația din fulgurație
prinzându-mă
legându-mă
legănându-mă
pierzându-mă