Motto: "un marinar pe lada lui, ya, ya, yo…"


ca o lume de hârtie

răgușeau abisurile infernale
stâncile cascadă se făceau
mușcau flăcări limbi de șarpe
păsările nezburate împietreau

asurzeau oceanele văzduhul
dizolva eterul puncte cardinale
de atâta fum pământul era cer
frunza rădăcinilor urla de foame

galaxiile se-mperecheau haotic
curgea timpul ploi primordiale
mi-ați zvâcnit în palmele de lut
mi-ați călcat tărâmul în picioare

ca un zmeu de hârtie

mi-ați deschis toracele prieteni
m-ați eviscerat cu verbe ascuțite
aerul plămânilor mi-a otrăvit
puritatea iernilor nemărginite

ați înfipt între măslini catargul
ipocritei poezii cu pânze moarte
fericirile nu sunt nepământene
numai insulele sunt îndepărtate

mai ridic pocalul și închin cu voi
camarazi sărmani fără de versuri
revărsați-vă turnați lachei nimici
umbra sufletului vostru în eresuri

eu n-am tras de carnea nimănui
dimpotrivă vă hrănesc din mine
cum hrănești zvârlindu-ți trupul
hămesitului nemernicului câine

îngropați-mă pentru un mai târziu
veți avea din nou mizere stări
marinarul cerurilor trase-n piept
răsărindu-mi curcubeul depărtări

ca o corabie de hârtie