mă înclin în fața ta
și aștept să-mi dai lecții de fericire
disperată o săgeată îmi caută gândurile prin
întunericul în care a plâns dimineața
în umbra mea se adună apa
fiecare lacrimă pierde tot ce voiam să-ți spun
nu mă mai privi
nu mai e nimic de făcut
abia pot face ziua să treacă de-a valma

pauză
tocmai acum poemul îmi șoptește
că-l dor cuvintele

ave maria
răzbună-te pe mine
sau du-mă departe unde se împart iubirile
după respirația Domnului

e vremea să-mi îngrop umbra
nu mai pot ajunge până la trup