Încă o dată m-ai avut toată,
m-ai sădit și m-ai udat,
m-ai rărit și m-ai umbrit,
m-ai cules cu brațele pline
și iată, m-ai avut încă o dată.

Ai să mă ajuți să cresc!

ai spus ca pentru tine
și am fost lapte și miere
în timpul acela...

Ai să mă ajuți să ajung!

mi-ai spus cu privirea cutezătoare
și te-am lăsat să mă transformi
în toiag și cale.

Ai să mă ajuți să fiu !

și m-am făcut luntre și punte
să fii tu mare ce roade
din mine, munte.

Să iubesc, acum e timpul!

ai zis și m-ai avut toată,
crăiasă între zâne, mireasă,
lumina privirii tale, atunci.

Ajută-mă să am ce nimeni nu are!

mi-ai spus și praf de zână am lăsat
între văzduh și mare, pe șesuri,
între deșert și soare.

Acum ajută-mă să fiu ca tine!

și ai rupt livezi din mine,
m-ai potrivit în oglinzi
și m-ai țintuit în pereții cetății.

Învață-mă să văd ce va fi!

și ochii mei, curcubeu,
ți-au ridicat privirea
și ți-au citit în poala zeilor.

Încă o dată m-ai avut toată.
Acum ajuta-ma sa uit
ca de pe cerul meu cad stele.