Firește c-aș putea pleca inot
Spre locul unde marea-i doar o dungă
Și c-aș putea să mă topesc de tot
Din lumea ce de-un timp mă tot alungă.

Aș mai putea deasemeni să incerc
Să mai trăiesc o vreme printre voi,
Să mă transform umilă intr-un cerc
Ce se rostogolește în noroi.

Și să iubesc de dragul vostru ura
Și să pretind că sunt,când am murit;
Sa-mi umplu cu straine vorbe gura,
Și ochii să-i acopăr cu pamânt.

Urechea mea care aude șoapta
Și lacrima și vantul despletit,
Aș umple-o cu nisip și-aș face-o treapta
Pe care să urcați nestingherit.

Și m-aș goli de sângele fierbinte
Ce vă provoacă temeri și dispreț,
M-aș lepada de toate cele sfinte
Plătindu-vă un mult prea mare preț...

Și nu știu toate astea de le fac,
De-aș mai putea să vă mai fiu pe plac
Fiind pe rând,când înger și cănd drac,
Când mare hohotita și când lac...
Să mai încerc cu voi să mă împac,
Sau să aștept corabiile-n larg?