din spate se auzea inaintand muzica
calcand peste zeci de orase
in timp ce scrasnetul dintilor ei
mestecand ploaia
urca de-a valma
prin coridoarele auzului

de dupa timp
tu ma vedeai fugind inspre tine
trecandu-mi tot aerul printre clavicule
aruncand lungi coridoare catre tine
prin care ma treceam apoi
cu tot cu brate cu sange

si-ntr-un final ajungeam
in linistea portii
abia respirand
iar pieptul ti-l deschideam cu privirea

si cand frica se raspandea stralucinda

tesandu-ne craniile
de panza lumii de-acolo
vorbeam palavrageam
si peste clavecinul coastelor noastre
ploua suna a metal intruna