de patruzeci de ani respir aceeași dimineață
cu gust de poem gol mă plimb pe un colț de tăcere
sau pe alei cu aripi ruginite fără rost
și crede-mă
se spune că sunt un nebun fără ochi
de realitate mă leg cu aceleași idei existențiale
cu mâinile goale de ignorantă
mă ascund prin labirinturi de vise de tine
am parte uneori ca desert
și eu îți garantez
a mai rămas o iubire pentru fiecare
nu te gândi spune-mi altfel
prinde-mă de braț cu degete subțiri
poate așa o să te simt profund
important e să fim la unison
pune-ți deci pantofii de dans
și vino

e timpul să acordăm sentimente