inimi izbucnesc izvoare printre pietre
călătoare
pasul iute de zefir le dezmiardă
în delir

și pecetea de tăcere
grea ca somnul de-o părere
se deșiră
rezonant
peste clipa
de neant

vorba palidă și veche
poart-un zâmbet pe-o ureche
labirintul se destramă
cu un cântec
în năframă

ca un ghem de lună plină
pe un creștet
de colină
chiar tristețea cea stingheră are flori
la butonieră

adunându-se-n buchete
despletitele comete
peste inimi desuete
scriu cu vraja verzi

sonete