iți plimbai degetele dese ca pe niste gene de gheișe peste cicatricile mele adânci și piezișe trăgeai cu ochiu-ti verde la plăceri proscrise prin fantele de piele neinchise la ceasul când un plop pierea-mpăcat cu vaier cuvintele ni se imperecheau cuminți in aer mă sprijineam căzând pe vena cavă din cicatrici țâșneau râuri de lavă