as vrea sa fiu ca un avion de vinatoare ,
un spitfire,
as vrea ca toata lumea sa ma iubeasca
si eu sa zimbesc fericit
si sa tac o mie de ani.
as vrea sa fiu umbra unui pom cu roada buna
iar tu sa te odihnesti in mine.
cit de concret poate fi totul cind apa straluceste in lumina
cit de frumosi sunt delfinii ,
iar noi stam in statie si asteptam un autobuz de ceata,
si nu stim despre ce e vorba,
ne dor oasele si imbatrinim,
ne ies prost cardiogramele,
pentru ca nu ne uitam cu atentie la floarea-soarelui,
pentru ca suntem doar niste puncte de vedere,

l'importante c'est la rose, spunea amalia rodrigues intr-un cintec,
si nu pot, nu pot s-o contrazic,

vorbesc numai prostii si-mi dau seama ca ma-ntelegi mai bine astfel :
as vrea sa fiu hirtia pe care scrii tu scrisori
as vrea sa am atentie distributiva si sa nu pierd nimic din ceea ce esti tu.

daca oamenii si-ar vorbi ca si cum ar face dragoste,
n-ar mai fi nevoie de viata dupa moarte .

nu ma lasa sa pic intr-un idealism de autogara
nu-mi da drumul in jos pe scari,
nu ma lasa sa termin poemul asta,

cinta-mi incet pina adorm,
viseaza-ma intr-o dupa-amiaza ploioasa de octombrie,
trimite-mi caluti de mare din sufletul lumii .....