nu vorbesc cu tine
nu vorbesc nici macar
cu mine
iau cuvintele cerului
si le arunc departe
iau amintirile
si le tavalesc prin prezent
ce mama lor au
nu am nevoie de ele
iau sticla de pe masa
si ma impiedic
ma impleticesc
sunt ca betivii de taste
sticla mea e plina cu litere
s-ar inneca in ea elefantii
iau tastatura
si o ridic de-o palma
nu-mi mai spune cate ganduri ai
intelege! nu vorbesc cu tine!
intra tavalugul de vara
nu vreau sa ma privesti
lasa-ma in agonia muta
a intelesului meu
nu incerca nimic
din toate acestea acasa
m-am ratacit in padurea
din spatele ochiului tau
ai ramas fara replica
ASTAZI
hai sa-ti tai albastrul
ca prea este fir
peste firul meu
si hai sa nu mai numeri
cate zile vor umbla
pe langa noi crocodilii
starneste cu o singura patima
cascada razvratirii
si inca nu vorbesc...