Atâția fulgi ți-ai prins la coapsă
Fazanii toți stau scurși de vlagă
Lângă sertarul cu minunile carnale
Venite spre târziul nopții, prin vedenii
Sau vagi impulsuri onaniste
Grădini cu șolduri îndreptate
Spre o cădere vegetala și cuminte
În poala altor dive mai albe,
Mai șterse cu uleiuri bengaleze.
Atâția fulgi îmi gâdilă senzații petrecute
De prin aprilie bolnav
Ești plină în tulpini de miere
Cuprinse peste gât, gălbui
Prin coliere amuzant curgându-ți din ureche
Și plantele cu sfârcurile tale
Mai tinere ca alte dăți, bogate
În verde din tablourile clare
Ce-mi amintesc de noaptea noastră.
Stă-mi pe genunchi, Diană
Atâția fulgi ți-am prins la coapsă.

Oana Solike