am greșit destinația.
am crezut că vreau să zbor lângă tine.
rătăceam în umbra versurilor tale
fără nici o privire comună,
intuiam marea având culoarea verde,
păsările cerului având penele pictate în
versurile noastre, în ordine inversă.
lângă noi apar numai cuvinte cernute,
ah, de-ai ști cât îmi place tăcerea.
iubesc la infinit somnul și tăcerea.
vreau să dorm, când mă trezesc să tac,
să nu mai țip în mine
oricum, țipătul își schimbă culoarea
la fiecare atingere a altui gând.
am greșit destinația.
am văzut un alt indicator strâmb,
arăta ca un sens giratoriu
pe care se învârteau întrebările mele
cu repeziciunea secundelor unui ceasornic vechi
reinventând timpul în fieacre clipă,
simt cum trăiește în mine regretul,
cum își vâră colții prin ochii mei,
am greșit destinația, știu sigur,
dar e atât de real acum,
destinație fără urmări și ură.
îmi desfac brațele lângă voi,
căutând universul să se nască în doi.