Adună vântule gândurile lui
Și adie-mă cu ele
Alintă-i sufletul
Cu șoaptele mele de dor
Și risipește-i îndoiala
Învelește-l cu frunze de toamnă
Și învață-l să zboare

Adună vântule tristețile lui
Și strivește-le cu nepăsare
Învață-l ce-i uitarea
Și iubește-l vântule
În ritm sacadat de anotimpuri
Poate că într-o zi
Va ști să ne asculte adierea