acordă-mi răgazul unei singure clipe
să privesc orizontul din umbra ta
ține-mă în brațele tale calde când tremur
acoperă-mi fața, să nu mai pot privi înspre ieri
șterge-mi lacrimile cu regretul singurei zile
în care am uitat să-i șoptesc îngerului
cât de mult te iubesc
cât de mult îmi lipsești...

hai să retrăim împreună doar o oră
toate visele împlinite cu noi doi,
închide-mi pleoapele cristaline
înainte să privesc spre infinit
cum toate iluziile se sfârșesc
într-un singur punct
în ziua în care din neputință
voi părăsi ultimul gând
împinsă de timpul demonic
spre albastrul fără limite
al singurului început fără sfârșit...