Foamea
venea de după niște zile în care soarele moare
de după mesteceni albi, mai albi decât o iluzie
de după o întrebare la care nu așteptam nici un răspuns
era o poveste atât de simplă
ca toate poveștile lumii
în care spuneam că am să fiu mai mult decât acolo
în care era mai mult decât o singură toamna
în care puteam să ne întoarcem în timp
în care îmi dadeai peste mână
era o lume așteptată
venită
schimbată
neînduratoare
ca orice altă lume
de 14 ani
ramân doar ochii
refuzând
cerând
o altă lume într-o singură clipă
Până când
până când
până când
am să sparg toate sticlele anilor
într-una singură
atât de albastră
atât de reală
atât de normală
atât de alaltăieri și de Iunie
încât
nu vor mai fi decât sticle de ieri
de alaltăieri
și de Iunie
Harry Potter
trebuie să moară
ca să ma ții
în sfârșit de mâna


Nu ne ierta Doamne
Știm ce facem.