Cand dorul meu ti-a asezat o bucurie
pe lacrima pusa pe voalul de mireasa,
sonetele ascunse odata intr-o reverie,
ti-au dat un zambet de floare aleasa.

Langa strat de flori pun o rugaciune
si te caut printre parfumuri in amurg,
din taina flacarii ramasa in taciune,
ma cheama un drum, iar eu il parcurg.

Eu am sadit iubirea pe primul rand
si nu am dorit amintiri date uitarii,
vesnicia ne sta undeva intr-un gand
si privim infinitul de pe malul marii.

Cautam un suras atarnat de fericiri,
tu stai trista pe nisipuri fara inteles,
nu-ti ascunzi frumusetea de priviri,
rasaritul a trecut si nu am de ales.

Ca o statuie eterna pe mal ai ramas,
te mangaie adieri de spume mereu,
valurile langa tine gasesc un popas,
dar nu vei sti niciodata care sunt eu.