Îmbrăcat în vers de aur
soarele a dat în pârg.
La o margine de târg,
zbor înmiresmat, un graur
cânta florilor cu sârg.
Teii beți renasc tezaur
încrustând în verde plaur
stele de argint ce plâng.

Vetre de azur își strâng
norii sărutați pe frunte
de priviri întinse punte
peste freamătul din crâng.
Cu sclipirile-i cărunte,
pripășit la sânul stâng
al înaltului nătâng,
doarme răsfățat un munte.

Izbucnesc în vrăji profunde
raze prinse în perechi,
un ecou prelung și vechi
într-o piatră se ascunde.
Cu cireșe la urechi,
visul verii îi răspunde,
gem sălbatice secunde
prizoniere-n trup străvechi.