am ales pașii care nu știu să mintă și le-am dat încă un drum să bată
mai gonesc câte o pasăre plictisită de pe margine
și îi dau zbor să alunge soarele care a uitat pasiunea nopții,
norii pricăjiți care nu mai știu cum e să plouă

sunt jucător de rodeo - câștigător pe căluți de mare,
cămătarul zilelor simple, ucigaș și tată pașilor mincinoși

doar uitarea va stinge setea, doar un zâmbet va potoli uitarea...
prima lacrimă de blestem, speranța cu venin de trecere,
acei pași mincinoși care mă îndemnau... întotdeauna o foaie nouă,
o zi care începe într-un răsărit

bat secundele unei ere scârbite în ură așteptând să se lase cortina
să fur costum de om să plec să răspândesc omenirea