Ai nostri tineri au studiat odata
Pe la Paris, Viena, Londra si Berlin
Insa acum valoarea este moarta
In a lor inima-necata-n vin.

Ai nostri tineri nu mai cunosc visul
Dar nici nu vor sa-nvete sa-l cunoasca
Zici "suflet"? Ii apuca rasul
Si-asa rad ei de-ntelepciunea batraneasca

Trecut si viitor pentru ei nu exista
Ei au doar "azi", trecutul viitorului
Ei sunt acei ce zic cu voce trista
"Sunt Dumnezeu..." in timpul zborului

Da... ei isi imagineaza ca, de zboara
Nimic si nimeni nu poate sa-i atinga
Sunt orbi si surzi, nu vad ce-i inconjoara
Nu vad ca pe la altii a-nceput sa ninga

Ai nostri tineri, cu ai lor varstnici
Se inteleg ca soarecele cu pisica
Sunt grupuri, grupuri si puhoi de pustnici
Nu vor sa-nvete de la celalalt nimica

Ai nostri tineri sunt si-acolo si aici
Sunt peste tot... din fericire nu ca ciuma
Ei totusi ne mai dau sperante, insa mici
E ca si cum in loc de nea ar veni bruma

Tineri cand spun, "eu" vreau sa zic
Si nu doar eu strig "va fi vai de noi!"
Degeaba vad... caci tot nu fac nimic
Sunt doar un nimeni, tanar ca si voi