din zare cu coaja-i lucind ca Argintul,
Mesteacanul meu adormit langa deal,
m-asteapta sa cresc, sa cutreier pamantul
El sta tot acolo batran, triumfal

dar unde te-apropii printre dealuri
si-i vezi lucind din zare tot vesmantul
si aurul din ramuri scaparand,
de parc’un foc de veacuri e aprins,
de cati eroi cu sufletul incins?
De pare ca aievea-ti spune vantul
cat de cu greu este sa crezi, sperand
........................
peste gradini si peste sat,
e alb, cu coaja-L vezi din cer
si de te-apropii si mai tare,
frunzele mii si ramul lui
sunt numai tremurat.

dimineata-l priveam cand veneam peste munti
Si-n roua curata argintu-i lucea
cu frunza-i furtuna usor prevestea,
in serile triste de vara.