"Misca muntii, aprinde cerul
Fa ca dorinta sa ti se-mplineasca"
Asa-mi spunea, zambitoare, ea
Cea care abia invata sa traiasca


Cuvinte frumoase... chiar credeam
In ele, adevar orbii observa
Orice dorinta va misca munti?
Dorinta mea? Eu? O biata relicva?


De cand ne nastem, un vis noi primim
Acela e visul menit noua-n viata
Pentru el ne luptam, sa-l gasim
El calauza, el lumina din fata


Un singur vis, nu mii de vise
In viata noastra noi primim pentru noi
Uneori il gasim, iar de nu
Trebuie cautat peste tot... si-n noroi


Dorinte? Fugare... Sunt sute
Si pentru ele munti din loc vrei sa misti?
Vrei sa sui pin la cer si sa cazi?
Pentru dorinta ta vrei totul sa risti?


Poate misc muntii si aprind cerul
Fac ca dorinta sa se implineasca
Daca dorinta mi-e visul menit
Nu doar banala iluzie lumeasca


La ce bun e tot restul? De ce?
O dorinta-mplinita... apoi alta,
Nu vis etern, ci dorinta, si...
Alta... si alta... si alta... SI ALTA.