esteticul anti-aristocratic
al pendulei din holul fabricii bate -
boemii tac cercuri circumscrise patrate
ca un cimitir-oras cu alei simetrice

podeaua e placata cu valuta
peretii tapetati cu valuta tavanul
nu de tavan atarna candelabrul

textilistelor cu scame pe creier scandand:
"nu vrem bani nu vrem valuta"
(nu mai mici poate de-o suta...)

directorul fabricii are obrazul gros
isi soupeaza sufletul zgomotos
ca un mitocan caruia numai aerul
ii raceste mancarea vesnic intarziata

dare de seama catre actionari:

mi-am dublat capitalul social cu o piatra
ca inima sa aiba in ce taceri sa mai bata
mijloacele fixe ale disperarii nemarginite

se vor sinucide angajati si poate
vor lepada cateva bortoase parlite
la dracu... la dracu! oamenii sunt vite
fara valoare daca nu aduc profit

tu! ala care mazgalesti absent hartia
(de mine era vorba si de aceste randuri)
te crezi poet de tragi din cerc abscisa?

nu domn' director eu sunt avortonul
pierdut de secretara sinucisa