…din nou mă pregătesc de hibernare!

aceeași hibernare
din fiecare an
când îmi amintesc
să hibernez...
mă dezbrac de pielea-mi înghețată...
mă descalț de tălpile ce mă dor...
și mă ascund în scorbura copacului tău.
Aici e cald!

mă-ncolăcesc printre coapse
mă furișez după brațe
îmi strâng picioarele.
Nu încap! s-au lungit...
de la ultima hibernare.
le tai!
fără ezitare...
acum încap!
adulmec parfumul sevei tale,
izul acela de rășină putredă
ce-mi hrănește simțurile
același iz...
încep să amorțesc...