Șerpoaica
mă privea dintre ierburi
încercând să mă-nvețe încolăcirea

lucioși solzi de arșiță
irișii-n treacăt
mă sorbeau îi sorbeam apă vie
albă târzie
luna mă prefăcea
în sugrumat mesteacăn

pe când hipnotic
îmi cânta șerpoaica din cercuri
m-așterneam istovit
mai mult și mai mult
a praf și a drum

treceau orele, zilele, anii

atinsă rana de lanțuri creștea
iar mie eroului
mi se făurea dimineața din clopot
ultimul tropot
prin bocancii zidiți ai ecoului

ca în orice poveste
șarpe fiind
deveneam doar a ei
a una mie una piele
năpârlită noapte de noapte