Eu te țin în mâinile umbrelor
Cu trunchiul la vedere,
Să poti cădea ca-ntr-o oglindă
Când visele n’au să te țină
Aproape de tăcere

Tu mă purtai pe stele
Într-o dulce mângâiere
Ea mă visa-ntre ape
Cu soarele aproape

Ea eram eu mereu alta
Și tu numai Tu până când
Luna-nceta să mai zbată
Tăcerea în norii de plumb

Cu iarba smulsă din inimă
Ștergeam peste pleoape și solzi
Puțin din tăcerea ta multă
Și roua uitată la porți

Azi nu mai lipsesc de la cursuri
Pândită la ora de sport
Iar mâine tăcerea pe muguri
Inflorită-i sub foaia de cort.