Clopotele Magdalenei

3=333

I(pre)

Clopotele Magdalenei se trezesc numai noaptea
Un vis le urmarește prin norii de sticlă
Dar glasul lor e un secret și nimeni nu-l aude

Clopotele Magdalenei nu cheamă moartea,
Ci doar umbra albastră a copilului cufundată-n somn
" - E timpul ca el să se intoarcă printre stele..."

II(1+1=0)

Nu,nu e vis!
Când ochii se închid,
Prin ei,alții privesc ploaia prinsă-n lanțuri
Și aruncată-n mintea unui nebun...

" - E timpul să vă intoarceți printre stele"
Dar camera e goală
Și brațele Vaduvei se năruie,
îmbătrânite de așteptare
El nu mai e...
Doar pașii lui prin gând se aud,
Lunarii săi pași in odaia despicată-n două...
De ce s-a dus?
Să spele cerul ăsta absent cu sangele-i?
El nu trebuia...
Nu el era cel mort
în pantecul unei lumi ce-și trăia destrămarea,
Ci lumea în pantecul lui se prefăcea că trăiește...
Și-acum?
Acum numai zidurile îl mai pomenesc
Dar glasul lor e un secret și nimeni nu-l aude
Eu...eu nu mai pot vorbi...
Timpul vieții s-a scurs...iar al meu e tăcere...

...deasupra ochilor închiși și ridicați către boltă,un șarpe albastru desfașoară colțurile stelei.Acolo,inima Copacului așteaptă să fie deschisă, să redevină flux...să invoce încă odată numele:... Atunci cei doi aștri își șterg semnul de pe frunte și un cal alb apare in fața bărbatului și a femeii deopotrivă.Schimbarea incepe...Suntem egali în fața Oglizii, mereu nepronunțați nouă inșine. Ridicați-vă ,dar, acum, urmează Marea Cununie cu Sine!

Camera e goală
Și prin ziduri de carne vie, lumina se cutremură
Ochii s-au închis...
Nu, nu e vis!

" - E timpul să te intorci printre stele"

III(post:333=1+1)

Clopotele Magdalenei nu cheamă moartea
Doar umbra albastră a copilului cufundată-n somn
" - E timpul ca ei să se intoarcă printre stele..."
Și glasul lor e un secret
Nimeni nu-l aude