lui Eugen Ionesco


Îți amintești iubito de solstiții
aveai trupul lăbărțat de viții
dar făceam un pat din poezie
și te iertam în el cu nebunie

Îmi plăcea sărutul tău uzat
de patimi buhăit și vinovat
și sufletul turtit a dușumea
care-mi intra în carne și gemea

Erai iubita mea prea cheală
singura prostituată ideală
în stare să rămână-ndrăgostită
și după ce a fost plătită

Acum că ne desparte-o lume
așteaptă-mă și dă-mi un nume
ca să nu mor iar înnăscut
în viitorul ce te-am cunoscut.