Copilul se trezi intre fantana din care
baura deunazi zorile si litera legii ,
isi scutura solzii de lapte si-n joc simplu
rastigni regula dupa care florile cresc doar in pamant
si le sadi mai aproape de inima sa ,
ba pe bulevardele gandurilor inca neaparute
ba pe glastrele din ochii sai gingasi ,
se juca putin si cu lacrima
cerand norilor sa-l invete taina lor
dar ploile cazura repede peste pletele sale
si-l facura sa rada in hohote
de bucuria miriadelor de dureri ale cerului
pentru nasterea noastra ,
veni vremea sa-si schimbe scutecele
si se tavali prin praf de iubire ,
instinctual robit de neauzitul refren
al spalarii pacatelor cu tarana ,
si tot jucandu-se asa uita sa mai creasca
si se trezi aripa
ratacita pe-o raza de lebada .

apoi venira alte vremuri ...