lasă-mă să bat câmpii
până când îmi amorțește palma în care
îmi țin sufletul ca pe o gură de ploaie
e vară și iarna secolului poate douăzeci
a dezvelit ogoarele noului anotimp

barbarii viitorului n-au aer
se sinucid spânzurându-se de noile borne
autostrada morților duce aiurea spre rai
unde plagiatorii sunt bieți lustragii estetici
corcindu-se cu îngerii trădători ai limbii

sfinții nu au vârstă
sunt veșnici pentru că nu au murit în cer
soarele e suspect de insolație iar luna
e curtezana bonurilor valorice primite
în ziua de potop și noaptea de reproducere

eu m-am murit altul
au refuzat popii să mă primească în cimitir
pe sinucigași nu-i ia decât poate gârla
arde vara scote-mi din suflet cultura
și răcorește-mi tălpile izbindu-le de stâlp

har tipografic duhului
fiecare poet nebun este o foaie volantă
nu fiți invidioși un număr apare fiecare
viața e casnică nu are vocație de amantă
numai lumea și-a pângărit sutana cu sine