Peste trup de frunze,
toamna aceasta de ceara
se topeste in sangele muzelor;
aproape de foc ingheata
toti zeii falsi cu zambetul fals pe buze.

Toate cuvintele sunt false
in poeme false,
cand nu vedem marginile
de teama finalului.

Ne jucam uneori in cuvinte
--indrazneli periculoase--
si ne miram cand lanul de grau,
la seceris, e plin de neghina.

Se adanceste toamna in mine si-n poezie.

Cuvintele nu pot fi pacalite,
nu fac reguli si nu se pierd niciodata,
ci ne inving pe limba noastra,
ca si cum ne-ar rescrie.

Toamna aceasta n-am sa ma joc
de-a cuvintele;
am sa pun sub pat muzele
si am sa dorm cu un ochi deschis
sa nu ma tradeze si ele.