Motto
Atentie, cad pietre
frații mei și
bolnavii de inimă sunt rugați
să mă astepte
cu barosul
în afara peșterii

trenul sperantelor omorâte cu pietre
este huiduit pe linia 16
toate persoanele sunt rugate să coboare
din vagoane

Amenajări interioare
I
ba-la-da cartofului

de azi n-o să mai privesc în alte farfurii
nu tot ce are margini rotunde
e puțul dorințelor
o să arunc, mai rar, câte un ochi în fântână,
Punându-mi o dorință
o să mai scap câte altul
prăjit în vreo omletă părăsită fumegândă
o să mai înoate, probabil, cu alți tăiței
hai să tragem în ciorbiță cu marmeladă
să zboare
să privesc mînjită o aripă de pui
însoțită cu hrean
hai să dăm astăzi la foc mic olița ciorbița mai aproape
să ne simtă pâinica de-ai ei
aragazul meu cu patru picioare
pâlpâie focuri mici
nebune de pârlit
de iubit
se coace
timpul într-o dâră de fum
păianjenul
isprăvit într-un colț spune
dă-i înainte
mai ai un fir la ciorap
și te-nghit cu mâncare cu tot
eu bâzâi speriată din aripi și tac
panicată, paranoică, isterică, sap
uneori mă-nfășor
pe toate deodată
alge tăioase cu marginea lată
și atunci flacăra mă ia, gustoasă de la călcâi
arzându-mi clipele întregi, în vâlvătaie
ce artificii frumoase, îmi zic
de maine, probabil, voi fi un cartof.

II
"Camera" mea cu vedere la soare

o s-o bag în beci pradă
ciupercilor mele cu pălării largi
surâzânde cu piciorul deschis într-un zâmbet
cu desenele de cai pietrificați în pereți
cu moalele capului ascuns
între poale de gropi de pământ
și coji de pepene galben
umezeala grațioasă de pe pereți
se va infiltra cu prisosința ei.
în prisosința mea
până când sângele nostru
va avea aceeași culoare înveninată.
aș putea cu mâna care ține buretele
să șterg tot, să-mi fac o cameră
frumoasă, cu vederea înspre mare
dar "melcii" ei vor tropăi, poate
însetați de umbrele mele
să mă înghită cu coajă cu tot
aș putea să urnesc porțile de fier
dar afară e fiecare singur,
cu gândurile lui.
aș putea să fac o gaură mică
în podea
să văd cum fierb în oală
alte clipe
să-mi ghicesc viitorul
în coajă de glob
din privirile mele topite căzînd

III
AÈ™ putea

dar poate toate acestea
se întâmplă numai
într-un vis nenorocit,
pe care am uitat să-l visez
sau poate
nici n-am să mai vreau să-l visez
pentru că-l voi vedea venind
și-am să-i înfig
în rana sa sângerândă
din genunchi
un chip
de păpușă
încriptată
cu cheia inimii mele.