Am vrut să bat cuie în cer
Cu ciocanul răutații noastre
Și-am lovit norii facându-i sa planga
Cu lacrimi de sânge si dor

Am vrut sa bat cuie-n pământ
Cu ciocanul invidiei lumii
Le-am înfipt prea adânc în organele lui
De unde-a țașnit supurând nemurirea

Am vrut să lovesc cu ciocanul in mare
Să sparg cu ură cristalul fericirii
În mii de bucati l-am dezintegrat
Dar nu am ucis ecoul iubirii

Am vrut sa-nfig cuie in oamenii toti
Cu scârbă fară de milă
Dar numai câțiva au căzut doborâți
Mulți prefăcându-se-n soare

Și-n final am dorit să-nfig cuie si-n mine
Să stârpesc și ultima rană de viata
Dar n-am mai avut cuiul sinuciderii mele
Și-am râmas singur și gol fară propria-mi fata