Nu
credeam
c-o să mai vină și astăzi
și iat-o timid, adunată-ntr-un colț
strecurat de umbre

dar șoptește muult
mai repede decât pot eu auzi
și –mi rămâne stingher nodul
ei de tăceri printre gânduri…

uitam într-un ritm
cu viteza a doua
cuvinte măturate
îmi spuneau ai visat
și fugeau către ea
pulbere de vânt

îmi plăcea
aruncam frustrată
după ele
cu lanțuri de pietre
să le-nvălui, să le chem. înapoi
între zidurile tăcerii mele

mult prea mică puterea
se făcea că n-aude
și-mi întorcea ecouri
cercuri de vânt
pe pământ

n-ai știut să mă vezi
te-a cuprins și
m-ai trădat
cu somnul
nu trăiesc decât în lacrima nopții
m-am uscat în gândul tău
fug, într-o altă lacrimă
de dor

eu știam, repetată
nu-i vina ei
e a mea și a gândului meu sedus
răpus
către ea

nu-i nimik,
îmi spuneam
e și mâine o zi
n-am s-o scriu
dar visată prin gând
voi …tânji
îmi va place

urmele ei peste mine
pernă de ace
vor înfige
trezind
și-mi vor spune
cu jind într-un glas
câinii tăcerii uite, au rămas
vor struni căutarea
secundei
și-am s-o simt,
între pletele umbrei
și doar… voi
tânji…