iata-ma singur,fara singuratate
in miezul de inima
cersind tacerea;

se taie plamanilor aer
de respirat pe ratie,luminatie de suflare

ochilor tai aplecati peste picioarele reci
le raspund cu o prelunga metanie

din minele de aur ale minelui meu
cand te strig de intunerec si de albeata buzelor
cersind roua

umbra
in lanul prea multelor ganduri
si pasii mimand ploilor si clipa

fara orizontul liniei de trecut inima