Vesnicia se rasuci inauntru
mai aproape de inima ta
acolo unde respira universul
cu iz de romanta amara ,
timpul ti se incolaci dupa umeri
si te lua in zbor printre
gandurile din flori
sa-ti arate cum cresc tainele
si se ridica ceata ,
linia sa lunga fremata cerc
si se parea ca e joaca
balansul capetelor cerului
intre tine si rasarit ...
apoi venira cetele serii
dintr-un colt de fericire viitoare
sa-ti implineasca din ruga
iesirii in lanul cu soare ,
paralel , o speranta cazu
secerata de preaplinul emotiei
si numai ultima clipa ,
eliptic desprinsa ti-o aseza
la loc , intre inima ta
si departe , loc ce curgea
ca o flacara de sticla
pe gandul despicat de noapte !