Aseara te-am mangaiat cu spatiul dintre noi ,
erau linisti aprinse si linisti cu ploi ,
gandul se impletici in fata frumusetii tale
si cazu cu suspin din umbrele moi ,
lacrima ta , demult adusa de nori
intre linia zilei si versul incropit dimineata
se rasturna de emotie cu un pas
mai departe de capatul universului .
Dintr-un colt imbracat in lalele
timpul plangea , trecut sarmanul
si el prin enigma fericirii ,
secundele sale nu mai stiau
pe unde sa scape si se furisara
cu iz de migdala amara
pe aripa ce parea ca seamana
cu inima ta .
Esti atat de frumoasa ca ma dor
suspinele razelor solare
mai intinse cu o iubire
pe elipsa dorintelor mele astrale
si zbor , cum zboara linistea
prin desertul flacarilor zilei
spre bratele tale
ca doua valuri din mare .