Se întâmpla că tăcerile începeau să devină maligne,
mă speriam când îmi vedeam degetele destrămate
geamul absorbea gâfâind bucăți de amprente, arătătorul, inelarul
litera m, iar litera m, de la mirare
cred că mi-era dor și transpiram, îmi ieșeau prin piele ploile calde
mi le așezaseși în palme devreme, era noapte, sunt aici, îmi spuneai
eu respiram cu tot pieptul, atunci mi s-a încrustat, oarbă
luna de sticlă irizată
pe umăr

Era pe undeva o fereastră, eu o sprijineam cu bătăile inimii
așteptam umbra ta surâzand, după o vreme ni se desfăceau
bucăți smălțuite din iris, însămânțam aerul cu icoane, nu aveam curaj
să-mi dezbrac trupul lângă umărul tău,
cred că plecasem prea devreme în lume, îmi infloriseră deja gleznele
se scuturau, sângele meu trecuse hotarul, se-ascundea
tu îți modelai chipul pentru altă chemare
te rupeai încet, mângâindu-mi cu genele buzele
mă uitai